Și dacă e adevărat?

Și dacă e adevărat că te-am pierdut printre curenții mării atunci când te visam?
Și dacă e adevărat că tu erai cel pe care îl căutam?
Și dacă e adevărat că tu ai fost întotdeauna generatorul zâmbetului meu?
Și dacă e adevărat că atunci când cerul și-a închis toți norii, tu îmi spuneai că eu,
Că eu am fost cea care în bubuitul surd,te-a salvat din muzeul inimii tale?
Și dacă e adevărat că ai încercat să îmi dai soarele în acele dimineți speciale?
Și dacă e adevărat că aș fi vrut să te iubesc dar tu m-ai oprit.
M-ai oprit din a te căuta și m-ai lăsat să aud în continuare acel glas ascuțit,
Care îmi spunea că tu ai fost doar un exercițiu al minții celei care,
În fiecare seară te așteaptă,cu mirare.
În pat,atunci când sunt lacrimi în univers și lângă salcâm atunci cand Soarele apare.
Și dacă e adevărat că tu nu ai să apari nici mâine?
Pentru că tot ce s-a scris a fost închipuit de mine?
Și dacă e adevărat să știi că nu aș vrea să îmi pierzi urma
Chiar dacă tu mi-ai văzut doar umbra...
Aștept acei ochi căprui să-mi înșiruiască
Tot ce se va întampla când iubirea o să mă găsească.

Metodă de protecție împotriva îndrăgostirii

Aș vrea o metodă de protecție împotriva îndrăgostirii.
Aș vrea să putem alerga fericiți în ploaie fără ca un zambet să ne fure mințile.
Aș vrea o metodă care să ne oprească să ne pierdem în ochii celuilalt.
Aș vrea să putem zbura liberi fără ca săgețile lui Cupidon să ne atingă.
Aș vrea să nu ne mai punem inima la încercare prin emoție puternică,transpirație abundentă și respirație greoaie.
Aș vrea să fim doar noi,cei de pe contrasens.
Aș vrea să existe trecere pentru pietonii neîndrăgostiți sau înarmați cu metoda de protecție.
Aș vrea...
Din păcate e un vis.
Aș vrea ca nici voi să nu mai faceți asta doar în momentul în care sunteți puternic pregătiți.
Pentru că altfel, vom deveni la fel de triști ca înainte...

Cand nu ai cuvinte...

Si cand nu ai cuvinte sa ii multumesti ca respiratia lui o simti acum in perimetrul tau
Si cand nu ai cuvinte sa ii explici ce se intampla in zilele,minutele si secundele tale  cand ochii ii sunt atintiti catre tine
Si cand nu ai cuvinte sa ii spui ca l-ai asteptat chiar si atunci cand ramaneai cu privirea pierduta si cate o ninsore iti acoperea pleoapele...
Cand nu ai acele cuvinte magice in geanta trairilor tale,UITA-TE LA CER SI PRIVESTE STELELE.
Ele sunt atat de departe,totusi le poti vedea.Cateodata parca si lumineaza mai tare...
UITA-TE LA CER SI PRIVESTE STELELE...
Poti sa le vorbesti?Nu,ele se afla acolo in fiecare seara si te privesc asa cum tu ii creionezi lui chipul..
Poti sa le furi?Nu,ele au acelasi loc.
Poti sa le admiri?Da,in fiecare noapte...le place atat de mult sa fie rasfatate.
Cand nu ai cuvinte sa ii spui tot ce simti,tu ramai acolo si admira-l...
Dovedeste-i.Da crengile deoparte,culege florile,simte-le mireasma si ofera-le.
Canta-i in fiecare miez de noapte o melodie a ingerilor.
Atinge-l si...IUBESTE-L.Asa ii multumesti cel mai mult.

Suntem mai mult decat oameni.
Fiecare dintre noi este un înger cu o singură aripă.
Cealaltă,lipsă,este mereu in depărtare.
Da,nu ne-am născut perfecți...
Dar credem că în momentul în care vom găsi aripa ne vom putea ridica...Eronat.
Aripa noastră,uneori este de ajuns.Nu avem nevoie de 2 personalități cu care să guvernăm pământul..ci doar de una singură.
Deci,ieșiți să cuceriți lumea,îngerilor!
Înălțați-vă cu singura aripă pe care o aveți pe cel mai înalt vârf!
Cuceriți-vă pe voi mai întâi!
Nu uitați  să vă asigurați că urcați  în direcția corectă!
Nu vă dați bătuți pe timpul zborului...veți avea șansa să întâlniți cealaltă aripă...

Da vietii tale aripi si in curand vei invata sa zbori.

De curand am descoperit bucuria intr-un lucru atat de neinsemnat,pe care inainte  daca l-as fi evaluat probabil  l-as fi clasat in ultima clasa a existentei umane.
Am descoperit aceasta bucurie care spala acel geam mic al universului pe care il avem in noi fiecare ,indiferent ca suntem ministrii,doctori,avocati,fermecatori ai aerului,cuceritori ai muntilor sau simpli trecatori pe aleea catre o alta lumina.
Am inteles ca de fiecare data cand am fost nemultumita,s-a intamplat pentru ca imi doream ceva ce nu era esential si poate nici nu imi trebuia ci era un moft.
Sunt atat de fericita.Si interpretez aceasta minunata intamplare ca pe o lectie:ca oamenii tind sa isi doreasca,vor sa aiba,neincetat,mai mult mai mult si mai mult:"Vreau,vreau,vreau,vreau,vreau!"dar fara sa pretuiasca ceea de este cu adevarat important...
Voi,muritori,vesnic nefericiti,tristi,pretentiosi ,cand ati multumit celui din lumea de deasupra voastra pentru ceea ce aveti?
Sunt multi insa care au o viata de invidiat fara sa detina vreun teren intr- zona renumita,cunoscuta,fara sa aiba lucruri materiale care sa le"incurce"viata.Sunt impliniti cu sufletele de langa pe  care le iubesc si cu acel putin indiscutabil.Sunt multumiti si privirea lor este atat de sincera incat te-ai intreba:"Oare cum el nu e trist deoarece nu are haine de la branduri cunoscute?Iar eu,ma distrug pe zi ce trece cu toate ca in fiecare saptamana imi adaug cate ceva in garderoba?"

"Oare de ce?"iar raspunsul curge...
Pentru ca ceea ce e cu adevarat important,nu costa.
Invatati sa pretuiti...Viata.

La vita bella

Viata noastra e un amestec de"Bonjour"
                                                "l'italiano"
                                                "hasta el fin del mundo"
Viata noastra se taraste incolo si incoace,alearga dintr-un capat intr-altul,danseaza pe ritmurile continentului,mananca spaghete,miroase a Chanel,se distreaza ametitor dar se odihneste pe prispa, in Bucovina.
Chiar daca viata noastra merge la studii in Australia,chiar daca adora culorile steagului U.S.A,poate sa obtina si o diploma la Oxford dar nu uita sa admire peisajul Pontus Euxinus.
Viata noastra calatoreste printre ochi de smarald,trup de zeita,zambet de Don Juan,miros de liliac,pizza,limoncello,jambon,
Viata noastra e a Universului iar noi suntem camarazii ei.
Viata noastra stie sa spuna te iubesc,iar noi avem obligatia sa o imbratisam cu drag,oriunde ne directioneaza.
Si asta pentru ca viata,e numai una si noi ii suntem datori :"Ubi bene ibi patria." 

Tu cum iubesti ?

Despre cei care iubesc,care vor sa iubeasca si care au fost iubiti...
Tu cum iubesti?

Iubesti tandru,iubesti fierbinte,iubesti adanc,iubesti delicat,iubesti chiar si cand sentimentele sunt pietre aduse de valuri la malul sufletului,chiar si cand vantul sufla in adancuri iar tu te intrebi:"Oare cine sunt eu?"
Iubesti chiar si atunci cand duci cu tine in suflet o rana care nu se cicatrizeaza?
Iubesti cand esti urmarit de oameni de parca ai semana cu o fiara atunci cand iti ridici obrazul si parca realizezi ca ei au dreptate?
Ce se intampla cu tine atunci cand fericirea ti se pare a fi una cu pietrele,insensibla la suferinta?
Chiar esti constient ca acea fericire are nevoie de un suflet care sa iubeasca lumina,noaptea,vantul,luna,soarele si obiectele?


Tu cum iubesti?

Esti in stare sa faci acest act?Esti femeie sau barbat?
Femeie-mistuita pe interior
Barbat-creatie care trece si prin iad pentru a ajunge sa pretuiasca dupa cu adevarat opusul sau.
Si daca tot continui sa inveti cum e cu acest act al iubirii,de ce nu incerci sa creezi ,asa cum  face si Dumnezeu,o fiinta care sa iti semene?
E timpul..
Stiu,nu e asa usor inceputul unei intelepciuni,dar poti incerca! 
Tu doar iubeste...