joi, 18 august 2016

Și dacă e adevărat?

Și dacă e adevărat că te-am pierdut printre curenții mării atunci când te visam?
Și dacă e adevărat că tu erai cel pe care îl căutam?
Și dacă e adevărat că tu ai fost întotdeauna generatorul zâmbetului meu?
Și dacă e adevărat că atunci când cerul și-a închis toți norii, tu îmi spuneai că eu,
Că eu am fost cea care în bubuitul surd,te-a salvat din muzeul inimii tale?
Și dacă e adevărat că ai încercat să îmi dai soarele în acele dimineți speciale?
Și dacă e adevărat că aș fi vrut să te iubesc dar tu m-ai oprit.
M-ai oprit din a te căuta și m-ai lăsat să aud în continuare acel glas ascuțit,
Care îmi spunea că tu ai fost doar un exercițiu al minții celei care,
În fiecare seară te așteaptă,cu mirare.
În pat,atunci când sunt lacrimi în univers și lângă salcâm atunci cand Soarele apare.
Și dacă e adevărat că tu nu ai să apari nici mâine?
Pentru că tot ce s-a scris a fost închipuit de mine?
Și dacă e adevărat să știi că nu aș vrea să îmi pierzi urma
Chiar dacă tu mi-ai văzut doar umbra...
Aștept acei ochi căprui să-mi înșiruiască
Tot ce se va întampla când iubirea o să mă găsească.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu