Cand deschizi usa pentru a intra in adancul sufletului tau in jur e cutremur.Te intrebi oare de ce e vant,oare de ce se simt adieri ,oare de ce frunzele se rotesc in jurul tau.Insa cand pasesti inauntru totul se zbate sa te evacueze inapoi,afara.De ce? Pentru ca tu vii cu prea multe lacate agatate de tine si aici nu vei gasi nicio cheie.Vei cauta iarasi in zadar in suflet si il vei rascoli si pe el.Si sufletul are suflet si nici lui nu ii convine sa ii dezechilibrezi familia,sa ii scormonesti printre lucruri si sa ii scrii pe oglinzi ca nu mai vrei sa traiesti printre slabiciuni si taceri,printre muze care cer sacrificii dar pe care nu le poti avea vreodata.Iti spun asta pentru ca stiu din experienta..Eram la bunica intr- o zi si plimbandu-ma mirata prin casa.am gasit o oglinda.O oglinda plina de mister,veche,cu margini murdarite .M-am gandit ca ar fi mai bine sa o infrumusetez asa ca am luat rujul din geanta si am scris usor ,cu patima,apasat,dorintele.Dorintele erau de fapt mai putine,adica una.Si aceea era fericirea.Iar fericirea pentru mine in acel moment erai tu.M-am semnat la sfarsit cu speranta ca poate oglinda va reflecta lui, ceea ce am scris eu .Era un ruj bordeaux,de culoarea strugurelui copt,batut de ploi si cazut jos,ars de soare dar inca gustos.Am plecat..am lasat usa deschisa,cu speranta ca poate cineva va citi.
A trecut ceva vreme de atunci,dar nimic nu s-a intamplat.In fiecare zi ma tot intrebam de ce, pana cand am gasit raspunsul..Era oglinda prea veche ,era rujul prea mov sau eram eu prea agitata?
Niciuna dintre astea..Eram nerabdatoare.Iar prin nerabdare am dat lucrurilor o intorsatura urata.
Tot ce ai in suflet nu scrii pe oglinzi,iar tot ce ai pe inima nu spui tuturor,corect?Mergi si arati cu pasi mici,ce trebuie,ii spui cu subinteles ce vrei sa stie si la final ii pui o simfonie sa stie ca asa e si el pentru tine,opera de arta.
Asa si cu sufletul..Cand intri cu lacate agatate,grabita,fara sa ciocani,nu scormonesti tot.Mai bine lasi afara greutatile si cu rabdare,pasesti si cauti cheia.Nici pe oglinzile sufletului nu scrii ci proiectezi tu singur imagini..Imagini din viitor,nu din trecut.Si de asemenea filme,pe care trebuie sa la faci,acum in prezent.
