Am descoperit aceasta bucurie care spala acel geam mic al universului pe care il avem in noi fiecare ,indiferent ca suntem ministrii,doctori,avocati,fermecatori ai aerului,cuceritori ai muntilor sau simpli trecatori pe aleea catre o alta lumina.
Am inteles ca de fiecare data cand am fost nemultumita,s-a intamplat pentru ca imi doream ceva ce nu era esential si poate nici nu imi trebuia ci era un moft.
Sunt atat de fericita.Si interpretez aceasta minunata intamplare ca pe o lectie:ca oamenii tind sa isi doreasca,vor sa aiba,neincetat,mai mult mai mult si mai mult:"Vreau,vreau,vreau,vreau,vreau!"dar fara sa pretuiasca ceea de este cu adevarat important...
Voi,muritori,vesnic nefericiti,tristi,pretentiosi ,cand ati multumit celui din lumea de deasupra voastra pentru ceea ce aveti?
Sunt multi insa care au o viata de invidiat fara sa detina vreun teren intr- zona renumita,cunoscuta,fara sa aiba lucruri materiale care sa le"incurce"viata.Sunt impliniti cu sufletele de langa pe care le iubesc si cu acel putin indiscutabil.Sunt multumiti si privirea lor este atat de sincera incat te-ai intreba:"Oare cum el nu e trist deoarece nu are haine de la branduri cunoscute?Iar eu,ma distrug pe zi ce trece cu toate ca in fiecare saptamana imi adaug cate ceva in garderoba?"
"Oare de ce?"iar raspunsul curge...
Pentru ca ceea ce e cu adevarat important,nu costa.
Invatati sa pretuiti...Viata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu